/image%2F2091836%2F20180113%2Fob_913b9d_eu.jpg)
Sindromul Stockholm descrie comportamentul unei victime răpite sau captive care, în timp, începe să își simpatizeze răpitorul. Persoanele captive încep prin a se identifica cu răpitorii, ca un mecanism defensiv, din teama de violență. Micile semne de bunătate venite din partea răpitorului sunt amplificate, întrucât într-o situație de captivitate, lipsa perspectivelor este prin definiție imposibilă. Încercările de evadare sunt și ele percepute drept o amenințare, întrucât, într-o tentativă de evadare, există marele risc ca cel răpit să fie afectat și rănit.
Drept consecință, victima devine hiper-vigilentă în privința nevoilor răpitorului și neștiutoare în privința propriilor nevoi. Separarea de răpitor devine tot mai grea pentru victimă, întrucât ar pierde singura relație pozitivă formată - cea cu răpitorul.
Este important de subliniat că aceste simptome apar în condiții de stres emoțional foarte mare. Acest comportament este considerat ca o strategie obișnuită de supraviețuire pentru persoanele care sunt victime ale abuzului inter-personal și a fost observat în cazul divorțurilor cu copii, al copiilor abuzați emoțional, al membrilor sectelor religioase, prizonieri de război și tabere de concentrare.
Sindromul Stockholm este recunoscut în legislația românească secundară, începând cu anul 2014
La fel ca în cazul victimelor cazului de la Stokholm și în taximetria bucureșteană, cel puțin, victimele de astăzi empatizeazã cu cei care le-au răpit meseria și chiar mai mult. Din terțe motive mulți dintre taximetriștii vechi nu mai sunt în ramură iar generația nouă face ce știe sau ia fost inoculat de când taximetria a fost deturnată de pe făgașul normal legal așa cum fusese legiferată odată. Răpitorii cunosc asta pentru că dacă uităm la fiecare în parte observăm că aceștia vin din rândurile fostului Getax. Dacă odată taximetria avea un cadru legal menit să preântãmpine ce se întâmplă astăzi, acum avem efectul răpiri.
Calitatea serviciul a scăzut mult sub standarde, balanța cereri și a ofertei este dereglată, evaziunea fiscală depășește orice limită, pe stradă sunt prezente taxiuri din toate formele de piraterie care lucrează cot la cot cu cele legale, brand-urile sunt piratate și lista ar putea continua la infinit.
La fel ca în cazul de la Stokholm unde victimele nu numai că au refuzat ulterior să emită pretenții dar chiar au angajat avocați care să-i apere pe răpitori asta făcând deliciul presei ajungându-se chiar la mitinguri în favoarea răpitorilor. Noroc că acest fapt s-a petrecut acolo unde justiția și-a pronunțat corect sentința și nu aici unde nu de puține ori la presiunea străzi, justiția este oarbă.
Odată cu crack-ul pe care l-a provocat concurența neloială a aplicațiilor corporatiste, putem observa că în stațiile de taxi destinate bucureștenilor, sunt la rând, fără nici o grijă, taxi-uri de Ilfov și asta lasă loc de multe interpretări dar nici măcar una în favoarea taximetriștilor cu licență de București. Oare atât de repede s-a trecut peste emiterea cu ghiotura a autorizațiilor de Ilfov? Poate că acum toată atenția este concentrată pe un inamic comun menit parcă să abată atenția în altă parte decât la rezolvarea problemelor reale ale taximetriei.
Nu se mai vorbește de cauzele care au transformat trecutul în avantajul cartelului ci de formarea unui front comun contra Uber, de parcă acesta se face unicul vinovat de faptul că am obișnuit clientela la un tarif social care a instaurat lehamitea atât în rândurile taximetriștilor cât și în rândurile clientelei iar acum taximetria a ajuns mai rău ca salubritatea. S-a uitat de cei ce au băgat Ilfovul în București și care au menținut atâta timp tariful de 1,39 și pe care Consiliul Concurenței la dovedit cu acte ca un cartel constituit. Un cartel menit să mențină meseria asta numai în avantajul lui și care acum are doar divizii "plus" de până în doi lei pe kilometru, în loc ca acest tarif să fie prezent pe portiera tuturor. A fi patron înseamnă înainte de toate să ai o afacere rentabilă, o flotă modernă, șoferi perfecționiști și mulțumiți de cea ce fac ca la rândul lor să ducă la fidelizarea clientelei.
Taximetriștii sunt implicați de fapt într-un război de protejare a investițiilor. Atât cartierul cât și concurența neloială corporatistă își protejează de fapt investiția iar conflictul s-a transformat în războiul dintre taximetriști și tabăra formată dintre foștii taximetriști împreună cu clientela pro liberalizare. Noul val asta caută, să aibe o taximetrie liberalizată, unde concurența să cearnă bobul de neghină. Unde să nu existe unele aplicații mai legale decât altele. Unde să dispară înscrisul "tarif de criză 1,39" prezent pe toate portbagajele de la Speed. Unde taximetristul să nu mai fie ținut la un plan impus si imposibil de îndeplinit dacă ne uităm la perioada asta când Bucureștiul este gol.
Când în sfârșit a mai apărut un oarecare variantă (pentru că nu o putem numi soluție la modul în care funcționează la această oră ilegal pe baza unui cod CAEN ce se referă la alte transporturi terestre scoțând din țară procentul perceput) pentru cei ce s-au săturat de subvenționat șmecherii și doresc implementarea unui sistem normal tipic taximetriei, unde clientul este considerat așa cum trebuie fără să se supere la o notă de plată la care taximetriștii nici nu îndrăznesc să mai viseze. Taximetriștii se consideră abuzații și apară cu îndârjire acțiunile jefuitorilor. I-au pupat în cur, au opus rezistență activă, au lipsit de la lucru ori au socializat într-o frăție în favoarea acelorași penali și per total, nu își doresc o viață bună sau mai decentă. Nici măcar pentru viitorii taximetriști. Pe partea cealaltă, tabăra adversă nu mai prididește cu elogii la adresa Uber uitând că, înainte de toate ar face mai bine să-i determine pe aceștia la o normalizare a situației iar împreună cu taximetria să determine legiuitorul în favoarea unei noi ere în serviciul de transport în regim de taximetru. La fiecare patru sau cinci ani, mulțimea de zombie din taximetrie a reușit să îngroape speranta fără drept de apel ca acesta cutie a pandorei să rămână sigilată pe veci.
Acum ziceți voi, care e mai tare? Sindromul Stockholm sau Sindromul Taximetriei.
O zi bună taximetriști oriunde v-ați afla!
/https%3A%2F%2Fupload.wikimedia.org%2Fwikipedia%2Fcommons%2Fthumb%2F4%2F4f%2FFormer_Kreditbanken_Norrmalmstorg_Stockholm_Sweden.jpg%2F220px-Former_Kreditbanken_Norrmalmstorg_Stockholm_Sweden.jpg)
Sindromul Stockholm - Wikipedia
Sindromul Stockholm descrie comportamentul unei victime răpite sau captive care, în timp, începe să își simpatizeze răpitorul. Persoanele captive încep prin a se identifica cu răpitorii, c...
Decizia Consiliul Concurenței privind cartelul din taximetrie