Ce se întâmplă în spatele revoltei taxi din Europa împotriva lui Uber?

Contrastul dintre rezistența Europei față de Uber și recepția mai caldă a Americii pentru serviciul de partajare a drumurilor evidențiază încă o dată modul în care structurile europene de reglementare, concepute în principiu pentru a proteja consumatorii, ajung să protejeze furnizorii înrădăcinați și să înăbușe inovația.

Acest contrast ne poate indică și modalitățile prin care guvernele europene ar trebui să își modifice regulile, încurajând antreprenorii să dezvolte modele de afaceri de vârf, în loc să fie nevoiți să accepte inovații numai după ce au devenit cele mai bune practici în străinătate.

Protestele anti-Uber ale taximetriștilor fac parte dintr-o tradiție îndelungată a furnizorilor tradiționali care văd în noile tehnologii un fapt care le-ar putea costă locurile de muncă ceeea ce este fals. La începutul secolului al XIX-lea când Luddiții din Londra conduși de domnul Luddite în timpul revoluției industriale au protestat împotriva noii tehnologi.

Domnul Luddite a indus lucrătorilor ideea că mașinile, ar determina scăderea salariilor muncitorilor și au ajuns să ardă un număr de fabrici în semn de protest împotriva noilor mașini textile progresive fapt ce a determinat autoritățile să nu au mai intervină pentru a limita noile tehnologii.

Drept urmare, Revoluția Industrială a dus în cele din urmă la o creștere fără precedent a nivelului de trăi din întreaga lume.

Când supermarketurile au început să intre în sectorul comerțului cu amănuntul în a doua jumătate a secolului XX, abordarea guvernelor europene sa schimbat. Multe țări au adoptat reglementări la începutul anilor 1970 pentru a proteja magazinele existente împotriva concurenței.

Ca urmare, dezvoltarea unor sisteme de distribuție mai moderne a fost întârziată. O generație mai târziu, aceste restricții au fost ridicate ca răspuns la presiunea consumatorilor.

Dar, așa cum arată răspunsul la Uber, guvernele Europei nu și-au învățat lecția și economia europeană suferă ca rezultat. Problema este că intrarea pe orice piață depinde de oportunitățile percepute de a profita de noile inițiative la un moment dat.

Reglementările pot întârzia intrarea pe piață, dar tehnologia nu poate fi oprită pentru totdeauna. Noii intrați vor pătrunde în cele din urmă. Cu toate acestea, modelele lor de afaceri nu mai pot fi profitabile sau pot fi mai puțin profitabile decât ar fi fost.

Într-adevăr, avantajele primului operator sunt comune în multe industrii, datorită economiilor de scară, sau datorită faptului că acestea se blochează într-o bază de clienți, sau pur și simplu că urmare a rezultatului dintre costuri și profit. În special pentru piețele "platforme", în care companiile exploatează investiții anterioare pentru ași asigura intrarea aceastaînseamnă că întârzierile cauzate de restricțiile nejustificate de reglementare pot avea un efect negativ mai profund, împiedicând astfel intrarea pe piață a unor companii care pot avea succes.

De exemplu, Italia, care și-a liberalizat sectorul de comerț cu amănuntul abia în 1998, are astăzi mult mai puține lanțuri de produse alimentare decât Franța, Germania și Regatul Unit. Într-adevăr, aceste lanțuri de țări, călite în domeniile concurenței acasă, domină în prezent piețele emergente din Europa și din alte părți. În Italia, limitările la magazinele mari au creat potențialul de piață în comerțul la domiciliu pentru cei câțiva care, totuși, au reușit să se dezvolte și să crească, dar i-au lăsat prea slabi pentru a se extinde în străinătate.

În același fel, restricțiile Europei pe piața serviciilor auto împiedică antreprenorii continentului să dezvolte servicii precum Uber. Ca un lanț de supermarketuri, Uber depinde de economiile de scară pentru a permite platformei sale să funcționeze eficient. Și, ca orice platformă, Uber a început mic, acoperind costurile fixe prin extinderea pas cu pas.

Acum că a atins scala minimă eficientă, noii operatori nu pot folosi cu ușurință presiunea concurențială pentru a culege profitul lui Uber. Când Uber a început în San Francisco în 2009, intrarea pe piață nu a fost nici contestată, nici supusă unui proces dificil de autorizare.

Astfel, Uber putea testa noul său model de afaceri - bazat pe momentul furnizării de autoturisme de lux - și a crescut, mai întâi în San Francisco și apoi în alte orașe din SUA, extindându-se și în alte țări (precum și prin utilizarea platformei sale pentru a promova alte servicii ).

În Italia, prin contrast, chiar și furnizarea de servicii de mașini de lux prin intermediul unei aplicații smartphone ar fi fost interzisă. În conformitate cu legislația italiană, serviciile de închiriere de autoturisme sunt strict definite că cele care încep de la garajul unde este parcată mașina și trebuie să fie rezervate în avans.

Deoarece aplicația lui Uber imită serviciile de taxi, ar fost interzisă iar Uber nu a fost niciodată în stare să-și dezvolte platforma în ramura idustrială taxi. Acest lucru este valabil în multe alte țări și industriile europene, unde structura reglementărilor protejează mai mult furnizorii de servicii decât consumatorii, împiedicând inovația. În S.U.A, participanții inovatori pe piață sunt rareori blocați și numai dacă sunt în mod covârșitor justificați de interesul public.

Acesta este motivul pentru care Uber (ca multe alte platforme din multe alte sectoare) ar putea crește acolo și ar putea atinge scara optimă pentru a se extinde în continuare.

Dacă Europa trebuie să prospere, trebuie să ușureze intrarea pe piață a inovatorilor, astfel încât platformele să înceapă să se dezvolte indigen, mai degrabă decât să se mute după ce au fost perfecționate în altă parte. Ar trebui să apreciem inovația adusă de noii intrați pe piață mai mult decât prețuim protecția participanților existenți pe piață.

Acest lucru se poate realiza prin adoptarea unui regulament bazat pe rezultate care vizează protecția consumatorilor, nu a producătorilor sau a prestatorilor. Deși în unele cazuri acest lucru poate însemna pur și simplu schimbarea modului în care sunt interpretate și aplicate normele existente, deci foarte des regulile din domeniu ar trebuie să fie schimbate.

Concurenții din piață ar putea schimba în continuare structura competitivă a piețelor platformelor mature nu numai in domeniul taxiuriei, ci și a turismului, creditului de consum și multe alte servicii. Dacă se adoptă o reglementare bazată pe rezultate, participanții sistemelor inovatoare pot influența structura competitivă a altor piețe de platforme care rămân subdezvoltate, cum ar fi serviciile de sănătate, imobiliare și de servicii profesionale. În toate piețele, când inovatorii pot intra ușor și nu sunt blocați de reglementări nejustificate, totul este în folosul tuturor chiar și a celor ale căror ocupații sunt perturbate sau strămutate.

Revenind la ramura taximetriei putem arăta că de la apariția concurențială a lui Uber, viziunea companiilor tradiționale s-a schimbat radical.

Multe dintre ele au adoptat sistemul de lucru bazat pe monitorizarea serviciului cu ajutorul aplicațiilor smartphone bazate pe sistemul Android.

Acum există aplicații destinate serviciului de taxi care face mult mai ușoară relația client-taxi existând posibilitatea de a recomanda prin rating urcând sau coborând popularitaea serviciului. Multe companii de taxi au trebuit să învețe cum să "bage" clientul în taxi deoarece Uber face asta și o face bine.

Campania publicitară a celor de la Uber este intensivă, mesajele (slogan, nume de marca, oferta promoțională) sunt repetate cu insistență, o perioada scurtă sau îndelungată de timp și induce clientelei imaginea unui serviciu în care clientul este stăpânul.

Trimiterea comenzilor direct mașini aflate în poziția cea mai apropiată de client indiferent că este în staționare sau în cursă spre poziția următoarei comenzi asigură continuitatea serviciului de transport eliminând timpii morți. Șoferii primesc direct fără posibilitate de selectare un număr mic de comenzi (în general 3) care apar imediat ce una este refuzată iar la refuzul consecutiv al șoferului acesta este "trimis" în pauză 20 de minute deoarece sistemul consideră că acesta este obosit.

Sistemul de rating care îl acordă clienții face selecția naturală activă în domeniu eliminând persoanele ce nu au nimic în comun cu serviciul de transport persoane. În cadul ratingului clientul are posibilitatea de a acorda stele de performanță față de comportamentul șoferului, starea de igienă a mașinii, gradul de siguranță în trafic pe durata cursei și altele.

Dacă privim rentabilitatea din domeniu observăm că Uber taxează inițial mai jos clientela dar asta nu ar fi o afacere sustenabilă nu?

Tendința mondială este de supra aglomerare a orașelor cu precădere a celor mai importante. Uber știe că există ore de vârf în care cerința de mașini este mai mare (dimineața și seara când oamenii pleacă sau vin de la muncă sau cu ocazia unor zile festive când oamenii își lasă acasă mașinile personale apelând la taxi).

Atunci ei supun licitarii prin tarif dinamic cerința. Astfel dacă avem câteva persoane ce doresc aceeași mașină, cel ce dorește să plece primul va licita mai mult. Din punct de vedere al transparenței financiare se emit facturile online în sistem digital și astfel atât clientela cât și statul primesc în timp real rezultatul cursei.

În timp clientela poate opta pentru un abonament lunar prin convenție în care (în schimbul unei sume de bani) o persoană (fizică sau juridică) poate obține acest serviciu în mod regulat pentru o perioadă determinată.

Întrebați orice descendent profesionist, al unui artizan textil din secolul al XIX-lea dacă este mai bine acum ca atunci.

Haideți să întrebăm lucrătorii care lucrează în supermarket dacă sistemul oferit de acesta, în comparatie cu sectorul comerțului cu amănuntul, este mai sigur din punct de vedere al asigurărilor medicale, al renumerației, al timpului lucrat, al zilelor libere și de concediu (de odihnă sau medical) fără grija unor "omisiuni" la plata impozitelor aferente meseriei din partea angajatorului.

Posibilitatea de promovare în noua revoluție industrială este bazată pe rezultate și calificări în raport cu relațiile față de clienți fapt ce va aduce o evoluție a serviciilor. Refuzând asta nu facem decât să întârziem un proces evolutiv normal pentru secolul în care ne aflăm ceea ce va face diferența dintre protecția consumatorilor și nu a producătorilor sau a prestatorilor.